În 1907, chimiștii de la Henkel au reușit să revoluționeze spălatul rufelor. Ei au combinat silicatul de sodiu cu perboratul de sodiu, amestec ce eliberează, în timpul fierberii rufelor, particule fine de oxigen. Spre deosebire de clorul utilizat până în acel moment, acest lucru are ca rezultat o înălbire fără miros și delicată cu materialul textil. Un alt rezultat este eliminarea manevrelor extenuante și consumatoare de timp de frecare și învârtire rufelor pe care le făceau gospodinele. Se naște primul detergent care spală singur: Persil. Primul anunț publicitar apare pe 6 iunie 1907 în ziarul din Düsseldorf. Apoi Persil își face loc în comerțul cu amănuntul, ambalat în cutii de carton subțire având hârtia de ambalaj tipărită realizată și completată manual.