Vopsea de par
Primele dovezi ale utilizarii produselor cosmetice pentru colorarea parului dateaza din Egiptul antic si au o vechime de peste 5.000 de ani. Arheologii au facut o descoperire unica atunci cand, in timpul sapaturilor, au descoperit o femeie mumificata cu resturi de culoare în par.
In Egipt, femeile foloseau henna pentru a-si vopsi parul, care nu numai ca vopsea parul, dar il proteja si de soare si creeaza reflexe de cupru. Parul vopsit cu henna era de obicei brun inchis pana la negru. Vopseaua naturala de hena este folosita si astazi pentru a colora parul. Mai tarziu, indigo a fost folosit si pentru a colora parul in Egipt, ceea ce a facut ca parul negru sa straluceasca in albastru. In ceea ce priveste coafarea parului, egiptenii si-au tuns parul pentru o scurta perioada de timp si apoi si-au atasat extensii din parul fetelor sclave.
In Grecia antica, femeile bogate purtau peruci facute din parul frumos al fetelor sclave. Femeile sarace si-au dorit, de asemenea, sa obtina o nuanta mai deschisa a parului, asa ca si-au vopsit parul cu o solutie de musetel si apa de lamaie, au folosit si o solutie speciala de ulei de capra si frunze de fag.
Chiar si femeile din Roma antica tanjeau sa obtina o nuanta deschisa de par. La fel ca grecii, purtau peruci stralucitoare facute din parul sclavelor germane. Romanii au incurajat si incercarile grecilor de a-si decolora parul cu alte ingrediente naturale, cum ar fi lamaia sau apa de mare.
Henna nu a ajuns in tarile europene decat la sfarsitul secolului al XIX-lea. Cu toate acestea, femeile si-au vopsit parul si prin alte proceduri, care sunt foarte populare pana in prezent. Daca doreau sa obtina o nuanta de par maro mai pronuntata, foloseau un decoct de coji de ceapa sau frunze de castan. O vopsea de par foarte populara era obtinuta din coaja de nuca, ce vopsea parul negru. Femeile au obtinut, de asemenea, nuante mai inchise prin clatirea cu ceai negru puternic. Aflati mai multe despre generatiile de retete dovedite pentru colorarea naturala a parului.
